Cum spune şi titlul, “How To Train Your Dragon” , DreamWorks avea o sarcină puţin complicată de îndeplinit. Caractere cu două capete, vikingi furioşi şi multe alte lucruri de realizat.
“Cea mai mare provocare au fost personajele”, spunea Craig Ring, VFX Supervisor. “Vikingii nu sunt oameni simpli de riggat.” Garderoba vikingă şi coafurile erau necesare pentru poveste dar animarea atâtor blănuri nu era pentru cei slabi de inimă.
“Avem un trib care, (în carte) este numit Huliganii Păroşi. Asta era şi în minţile designerilor de personaje.”
Personajul tată, Stoick, este exemplul perfect cu hainele sale de piele şi blană. Dar acestea sunt doar o parte. Jumate din faţa sa şi mult din piept era îngropat sub părul facial, o barbă imensă care era “probabil una din cele mai complicate coafuri pe care le-am făcut vreodată.”
Acea barbă aducea o altă problemă, şi anume cum arăţi expresiile feţei unui personaj când nu poţi vedea faţa personajului? Era o întrebare de design care cerea cercetări în lumea celor nebărbieriţi. Poate dacă ne uităm adânc în arborele familiei, vom găsi o conexiune cu cea mai recentă referinţă, şi anume Gimli din “Lord of the Rings”. Studiind acest personaj şi altele ca el, Craig Ring şi echipa sa au putut să discerne cât de mult din expresia feţei era transferată ochilor şi poziţiei mustăţii. “O mare parte a discuţiilor a fost despre ce decizie să luăm în legătură cu balanţa dintre comportamentul bărbii şi animaţia facială, şi cum afecta acest lucru variatele expresii.”
Implementarea acestor emoţii înseamnă că reacţiile erau conduse de rigging-ul feţei împreună cu un sistem dinamic construit în barbă.
Aproape de gură, barba urmează animaţia gurii, apoi se combină într-un simulator dinamic pe măsură ce coboară spre piept, simulator care automat interacţionează cu hainele. “Am folosit o varietate de solveri pentru haine în funcţie de film. Shrek utiliza Maya Cloth, dar cu acest film şi aceste haine, când am făcut preinvestigaţii asupra filmului am sfârşit prin a utiliza Syflex. Vor fi întotdeauna filmări individuale pentru care vor trebui făcute lucruri suplimentare dar aceasta a fost soluţia de moment care corespundea cel mai bine.” Deşi nu erau multe impiedimente tehnice în ceea ce priveşte hainele, erau ore după ore investite în a aduce hainele să se comporte corect. Un strat era simulat întâi, apoi următorul strat adăugat trebuia să reacţioneze acelei simulări. Apoi mai era şi blana de deasupra hainelor simulate. Pelerina lui Stoick, de exemplu, avea fire de blană lungi. La bază, pelerina avea simulare dinamică, apoi liniile ce ghidau părul veneau cu propriile seturi de dinamice ce reacţionau la simularea de bază. Deasupra acestora era barba, care trebui asă interacţioneze corespunzător cu restul aparatelor de simulări.
Vedeţi şi voi, ce poate părea simplu la vederea filmului, este de fapt foarte complicat, mai ales când ai păr mare şi mult.
Sursa: cgsociety