La mai bine de o luna, gasesc si eu timp sa scriu despre Otaku 2014. A fost frumos si, pentru 2 zile, am uitat de problemele de zi cu zi. Otaku 2014 Cosplay Edition.
Bun, daca e cosplay edition, atunci cosplay. Sau nu. Sau da. Pana m-am hotarat eu, a trecut timpul si mai erau 3 saptamani pana la festival. Bun, ce avem pana acum? Pai, palaria lui Ace (One Piece) de anul trecut? Bun, e de ajuns, Ace sa fie. Mi-am facut calculele si am ajuns la concluzia ca am eu timp sa fac toate accesoriile mai putin rucsacul. Asta l-am comandat de pe amazon cu 3 saptamani inainte de festival. A ajuns la 2 saptamani dupa festival. Bine ca a ajuns intr-un final. Cum nu mai aveam rucsac, m-am decis sa il iau pe cel al aparatului foto, principala indeletnicire acolo fiind cea a facutului de poze.
L-am mai imbracat pe Ace cu o camasa al carei spate l-am imprimat cu un frumos Jolly Roger White Beard, avand in vedere ca asa cere corpul meu si nici nu gasisem o solutie pentru tatuajul de pe spate (tot jolly rogerul).
Vine si ziua festivalului, sambata, Româno-Americană. Dupa cum banuiam, te simteai ciudat daca veneai imbracat normal, cosplayeri peste tot
Asta e un lucru bun, numarul cosplayerilor creste de la an la an iar anul acesta apogeul a fost atins la Comic Con, unde nu am ajuns. ಥ_ಥ
La intrare, un intreg univers Lego (hai, oras, orasel) iti lua ochii. Am pierdut ceva timp pe acolo facand poze si urmarind trenuletul (oras fara tren nu se poate). Pardon, am castigat timp, nu am pierdut, ma scuzati
N-a trecut mult si deja auzeam prin spatele meu “E Ace frate, Ace.” Autografe n-am dat, dar poze am facut… cu fanii lui Ace.
Din postura de fan nu am prea facut poze, eram mai mereu in locul nepotrivit la momentul potrivit, nepotrivit?
- Ace, ia vino putin! Vocea se auzea din spatele unui stand. Omul ridica din spatele lui un rucsac si mi-l arata. Da, rucsacul lui Ace. Mi-au trecut toate injuraturile posibile prin minte dar asta e.
La un moment dat am dat si de frate-meu (unul din ei, ca erau in dublu exemplar), Luffy.
Din tot universul One Piece, m-am tras in poza doar cu Luffy si Nami. A mai fost un Luffy si un Zoro (bune costume) si un Law. Asta cat am vazut eu. Au mai urmat alte poze cu fani si mai ale fane. Intre timp am reusit sa vanez si eu o poza cu 2 invitate, Lina Lau si Peggy.
Alte poze cu fanii, unii nu stiau in ce limba sa-mi vorbeasca. Mi s-a mai spus, aduc cu un asiatic. M-am amuzat si eu sa le fac jocul, apoi s-o dau brusc pe romana si sa incepem sa radem
Momentul culminant: 5 fete stau la coada sa faca poze cu Ace ヽ(´ー`)ノ
Zic sa ma retrag in glorie. Concursul de cosplay individual intarzia sa inceapa iar inauntru era sufocant. Pentru fotograful din mine trebuiau niste haine mai lejere, asa ca ies in graba sa iau un taxi (speram sa mai prind concursul de cosplay).
Taximetristul era fericit, oarecum:
- Ce e frate cu alea imbracate asa? Stau aici de 15 minute si mi se scurg ochii in decolteurile lor.
- Cosplay, domne.
- Ce e ala? Le vad pe fetele astea imbracate asa si inteleg ca e de bine.
A inteles esentialul. De ajuns am ajuns la timp pentru poza concursul, insa ghinion: Aula era prea plina pentru a mai putea intra cineva. Partea proasta, nu am vazut nimic, partea buna: la anul poate se muta si Otaku intr-un spatiu mai pe masura. Din ce in ce mai multa lume se arata interesata de astfel de evenimente si cred ca ar vinde destule bilete cat sa acopere tot.
A venit seara, eu in tricou. Am inghetat, dar macar am apucat sa trag cateva cadre cu un “cuplu” absolut fermecator: Lina si Xellos din Slayers. Au fost cosplayerițele mele preferate pe durata festivalului. Bravo lor, Claudia si Diana.
Final Day One de Otaku.
Din episodul viitor: Cristi ajunge tarziu la ziua a 2-a de festival. Oare va face Cristi poze la concursul de cosplay pe grupuri? Si o ploaie de final.
*****
Ziua a doua a inceput dupa 14:00 la mine. Intr-un final am ajuns. Am petrecut timpul cu Teo si Gustav si apoi la pozat concursul pe grupuri. De data asta am reusit sa intru.
Ce a fost interesant este ca premiile au avut “atasate” cate o statueta, cu forme mai funny sau nu, depinde din ce directie priveai si cat de departe erai de scena.
Galerie foto din a doua zi de festival gasiti aici.
Seara a venit la pachet cu o ploaie sanatoasa cu ceva pietricele (sau pietroaie, depinde cum a avut fiecare norocul). Eu, bineinteles, fara umbrela. A fost un drum ud pana la prima statie RATB care sa imi convina. La cum ma prezentam, mi-ar fi fost indiferent daca mergeam asa chiar si pana la metrou.
In concluzie, fenomenul cosplay e in crestere, Otaku a crescut destul de mult si deja se simt neajunsurile Universitatii Romano-Americane. Multi cosplayeri la aceasta editie si costume reusite iar jocurile (in special League of Legends) se pare ca devin o sursa de inspiratie fara sfarsit pentru cosplayeri.
De final, felicitari organizatorilor si voluntarilor, fara de care nu ne-am fi bucurat de Otaku Festival 2014.
De la fotoshooting-ul lui Ace: