Mihaela mă pune să fac mișcare. Nu știu cum, dar se pare că știa faptul că sunt așezat pe scaun.

“Exact din locul în care staţi acuma faceţi 7 pași la stânga, ridicaţi privirea și priviţi pentru fix 7 secunde. Apoi întoarceţi-vă la computer și scrieţi ce aţi văzut. Dacă aţi văzut peretele, scrieţi despre perete.”  Mihaela

Ei îi era frică ca nu cumva să zboare de la etaj după cei 7 pași. Nu e cazul meu. Mă salvează faptul că stau la casă.

Deci:

Mă ridic de pe scaun, stânga împrejur și fac 7 pași. Ridic privirea și stau așa 7 secunde.

În fața mea stă un tip cam slab de felul lui, pe la vreo 1,80 …șaten, cu ochi căprui și cam dezbrăcat. Ciudat …și eu sunt tot dezbrăcat :))   Și tipul ăasta se uită la mine încercând parcă să îmi observe trăsăturile. Suntem liniștiți amândoi, parcă tocmai am fi depășit o etapă a vieții și începem să ne aruncăm ochii către viitorul apropiat. Stând noi așa amândoi se scurc cele 7 secunde și ne întoarcem fiecare către scăunelul lui.

Mă apuc să scriu descrierea tipului întâlnit  la 7 pași și mai arunc o dată privirea în stânga către oglinda înaltă cât mine și observ, la 14 pași de mine, un tip care se oprise și el din scris și se uita la mine.

Leapșa merge mai departe către Annya, Roxy, Ianculescul, Real BadPisy si cine mai vrea.